ochiul

Cu ochiul meu stâng ating talpa ta dreaptă

mă mir, cât de dreaptă poate fi

cu urechea mea stângă ating brațul tău drept

cu mâna mea dreaptă ating stelele cerului tău negru

talpa ta dreaptă se miră orbecăind în întuneric

stelele murmură un cântec nemaiauzit

ochiul meu stâng și-ar fi dorit să admire peisajul minții tale

dar nu poate, întunericul e adânc

atunci susură ascultând tăcerea

cu talpa mea dreaptă ating rinichiul tău stâng

e umed și zâmbitor

cu brațul meu drept ating plămânul tău

nu știu care dintre ei este, pe întunericul ăsta nu mai poți fi sigur de nimic

plămânul palpită frenetic și îmi mângâie degetele înghețate

cu restul de suflet îți ating pentru o clipă inima

e vie încă și spune o poveste pe care nu o înțeleg

de ce ești oare așa întors pe dos nu am cum să știu acum

știu doar că toate sunt aici, prezente și funcționează bine

doar că-nlăuntrul tău a ieșit în afară

iar stelele încep să-și picure lumina slabă tremurătoare din cerul negru

până mă umplu de o strălucire

pe care nu o pot suporta