luni, 13 iulie 2015
luni, 22 iunie 2015
luni, 15 iunie 2015
drum, drum
Strada
asta e greșită
începe
dintr-un capăt și nu se termină
în
celălalt capăt
de
câte ori am încercat să merg pe ea și să-i găsesc
celălalt
capăt
am
ajuns exact de unde am pornit
ba
chiar
de
câteva ori
am
ajuns la vreo două sute de metri
de
locul din care plecasem
iar
locul din care plecasem
se
schimbase cu altul
copacii,
casele erau cu totul altfel
se
pare că doar eu am observat acestea
nu,
nu pot să spun
că
mă deranjează prea tare
de
fapt
nici
măcar
nu
îmi pasă
de
fiecare dată
aveam
ochii închiși
de
câteva ori
îi
aveam scoși din orbite
pe
strada asta
s-au
întâmplat câteva grozăvii
culegătorii
de ochi treceau adesea
cu
sacii lor mari și galbeni
apoi
mergeau în târg
pe val
impresionantă
zbaterea asta
să
vezi și să nu crezi
sunt
nori
nu,
de fapt, tot cerul e acoperit,
cenușiu
și
nu știu dacă se va mai limpezi vreodată.
dar
murisem
vezi
bine că nu mai existam
de
fapt, eram pe cale să mor, știam asta
și
toți în jur știau
deși
mă simțeam destul de bine
chiar
încântător aș putea spune
fără
teama de a greși,
înflorisem
cumva
dar
timpul urma să se termine,
asta
era foarte clar,
urmau
să arunce pământul peste mine
și
mă obișnuisem cu asta
dar
deodată mi s-a făcut frică,
deși
pregătiseră mâncarea, masa era pusă,
decoraseră
cu pânze colorate chioșcul de lemn în care mă adăposteam,
toți
erau gata, nu voiam să dezamăgesc,
m-am
imaginat acolo, singură, pământul îmi intra în gură,
oare
așa se va termina?
participam
cu dragă inimă la propria
înmormântare,
parcursesem
deja numeroși pași
prestabiliți,
iar
acum îmi era frică să spun că mi-e frică,
nu
se făcea, vezi bine, să renunț tocmai acum.
miercuri, 4 februarie 2015
marți, 9 septembrie 2014
miercuri, 27 august 2014
câine cu floare
Sub
nepăsarea lor
mă
culc pe ochiul meu strâmb
mă
trezesc pe pulpa mea argintie
îi
iau de păr și îi scutur bine
ei
nu simt nimic
câinele
fără gură
latră
surd
mă
duc să îmi primesc porția
ei
nu aud nimic
floarea
fără culoare
merge
să bea puțină apă
se
supără pe mine
mă
acuză de iresponsabilitate
plec
în vacanță
dar
vacanța dispăruse deja
e un
concept revolut,
văd
asta pe pancarta
de
la gâtul câinelui
așa
că mă culc
pe
urechea mea interminabilă
mă
trezesc fără voie
pe
spinarea ferfenițită
ca o
cârpă folosită prea mult
vine
floarea
și
mă biciuiește incolor.
duminică, 22 iunie 2014
vineri, 20 iunie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)