sâmbătă, 15 februarie 2014

pe malul râului



Trăiau cu senzația
că viața tremură degeaba în jur

pe malul râului
pietrele vorbeau în limba lor necunoscută

se împlineau
osuntăcincizecidemii de ani
de când nu își mai vorbiseră

gurile se solidificaseră
de atăta așteptare

doar nările
fremătau ușor

sub albia răului
pășteau ființe mult superioare
maici superioare
sau așa ceva
ele se hrăneau cu visele și speranța
pe care ei le lăsaseră
în urmă
atunci când hotărâseră să doarmă

acum erau muți
și nici măcar nu se puteau mișca
prea lesne

de fapt împietriseră acolo
pe malul acelui râu
care nici măcar

nu există.


luni, 10 februarie 2014

o istorie posibilă




cu ramurile mâinilor de frunze
ating stelele opace
îmi ard vârfurile
și mă prăbușesc

în lumea asta ca o oglindă mult prea mată
în care nu ne mai vedem
apoi tu vii și mă ridici
și mă înalți pe după umerii de apă
vine și omul pește
și mă adulmecă tăcut
pe urmă zâmbește cu subînțeles

stelele se schimbă între ele
veșmintele unora devin pielea celorlalte
și dansează până la epuizare
cu sufletul meu tremurător și verde

ochiul omului pește iese și se uită amenințător
își schimbă brusc culoarea
de mai multe ori
încât amețesc
și nu mai știu
dacă e bine să mă mai trezesc
sau nu
mai bine rămân aici îmi zic
umerii tăi de apă se scurg
înapoi în lac
iarba ne acoperă
ne spulberă
și din noi cresc plante proaspete

care își schimbă culoarea fără răgaz