desigur
că începeau să finalizeze
treaba,
o
dată începută, cineva trebuie să o și termine, nu?
stăteau
sub lumina albastră a apusului de toamnă putredă
sub
mirosul pestilențial de mere coapte
prea
devreme
sub
ochiul mereu verde
mereu
mișcător
mereu
sălciu
al
peștelui de uscat
culcat
într-o rână pe malul mâlos
se
gândeau la ce a fost
la
ce va să vină
dar
nu știau deloc ce e
se
suiră pe cal
calul
era și el nemărturisit de prea multă vreme
o
copită argintie
o
pulpă albastră
pieptul
înstelat
și
ochii purpurii
vocea
întretăiată și moale
curgea
sincopat
psihedelic
își
reamintiră brusc
destinația
locul
era rotund
măreț
dar cald
mic
și răcoros
roșu
și verde
aici
și acolo
oriunde
așa
că
terminară
de privit
luară
toamna, merele, peștele, calul, locul
zburând
nemărginit
peste
noi.