marți, 27 august 2013

dacă ar merge


Dacă melcul merge grațios
în urma călărețului,
asta înseamnă că

- nu fac parte din aceeași lume,
călărețul umblă pe un cal mort, cu ochii vineți, cu copite târâtoare,
coadă putrezită, mirositoare, împuțită, aiuritoare,
mandibula căzută, picioare de neumblat, inima ridicată la cer,
pieptul jos la pământ,
gura gemând

sigur, melcul, cu grația binecunoscută și iluminând cărarea ca o torță,
sigur pe el, sigur-sigur,
vine drept
și urmărește
cu ochi umezi, lucitori,
lasă dâra argintie, mirositoare, strălucindă, amețitoare,
figura frumos zâmbitoare,
urmărește călărețul.
El nu știa nimic despre cai, calul său mort merge direct la ospiciu
dar el nu știe
iar melcul, el știe tot.
călărețul îi e sortit și îl va lua exact la momentul oportun
de sub salcâmi. sau plopi. castani.

- melcul este doar nălucirea calului tropăitor
el visează de mic, de când era încă un mânz albastru
să aibă o casă doar a lui, frumos răsucită,
verde, bej, fără colțuri, fără risipă,
în care se va retrage când are chef
când nu mai vrea
sau când nu mai poate
sau oricând.
visează să poată merge fără zgomot
ușor-ușor, lin târâtor,
nimeni nu știe când vine
sau când pleacă.

- călărețul e numai o nălucă,
știm doar cu toții,
călăreți nu există și nu au existat niciodată
de altfel nu ar avea ce călări
de vreme ce toți caii deveniseră melci.
și invers.
își imaginau toți călăreți, ar fi vrut să vadă, să aibă
își închipuiau forma, culoarea, gustul și consistența lor,
se jucau mental cu ei,
făcuseră obsesii,
dar nimeni, nicicând, nu văzuse, nu auzise să existe așa ceva,
nu era posibil
și nici nu ar fi avut vreo utilitate.


duminică, 11 august 2013

Nu prea mai știu

Nisipul urmărea flegmatic tablourile
Duceam cu toții povara soarelui incrustat în piele rădăcini umbră șoapte
Tenebroase tandre desuete
Pe neașteptate venea ea și ne lua pe sus
Apoi
Dansul
Urletul
Nepăsarea
Tăcere. 

Căzu noaptea cu zgomot asurzitor
Atunci am încetat sa credem
Apoi
Soarele
Sună alarma de păsări lumină cântec
Căldură. 
Gata. 



Roșu

semănăm eliberări din ce în ce mai rare
încercam ieșirea cea mai apropiată
dar zidul crescu
acoperi cerul
și pământul se întări ca sticla

apoi ereticul zise: – dacă sărim suficient de puternic sticla cerului se va sparge apoi se va topi și vom zbura cu aripile deschise

așa a fost
culegem polenul de pe aripi și îl îngropăm adânc pentru o viitoare regăsire


T

trece timpul tăcut
terminat tulburat

te temi tânjind 
trenuri terminale tac tardiv
trompete tivind tăcerea timpului

tu, tumul tăcut, tai timpului trecerea

sâmbătă, 10 august 2013