duminică, 11 august 2013

Nu prea mai știu

Nisipul urmărea flegmatic tablourile
Duceam cu toții povara soarelui incrustat în piele rădăcini umbră șoapte
Tenebroase tandre desuete
Pe neașteptate venea ea și ne lua pe sus
Apoi
Dansul
Urletul
Nepăsarea
Tăcere. 

Căzu noaptea cu zgomot asurzitor
Atunci am încetat sa credem
Apoi
Soarele
Sună alarma de păsări lumină cântec
Căldură. 
Gata. 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu